Noroc, că-mi plac lumânările

Stând întins şi ţeapăn
În cearceafuri albe, reci
Cântărind monezi
Cu pleoapele-mi închise
Dunga pantalonilor era intactă
Şliţul, era şi el închis
Ca toţi nasturii cămăşii
Sacoul a fost croit
După noile măsuri.
Bocesc femei în jur.
Prieteni consolează prietene.
Noroc, că-mi plac lumânările

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s