Fluturi.

Each time we have a quarrel
It almost breaks my heart
‘Cause I am so afraid
That we will have to part
Each night I ask the stars up above
Why must I be a teenager in love?
Teenager in Love- Red Hot Chili Peppers

Aveam nişte emoţii de parcă aş fi avut stomacul plin de zburători, de la intrare, până la ieşire, fără niciun fel de restricţie de viteză. Îi simţeam pe cei câţiva neatenţi care se izbeau de pereţi, cei mai mulţi obişnuiau, însă doar să perturbe pacea şi liniştea universului gastric. Erau ca ciobanii aceia care aruncă gunoaie pe şosea, în timpul mersului, de pe geam. Nenorociţii!
Se împărţeau în mai multe categorii. Unii erau larve, alţii fluturi, dar cei mai enervanţi erau fluturii-veteran, cei care aveau destul de multe zboruri la activ, încât sa fie capetele răutaţilor. Participaseră la tot felul de tipuri de luptă. În cazul meu era vorba de un blitzkrieg.
Larvele mi se târau prin tot stomacul, până li se topea scutul împotriva sucului gastric, apoi se zvârcoleau pe fundul stomacului, ca nişte râme pe care le tai în mai multe bucăţi. Cele care reuşeau să iasă la suprafaţa bălţii acide se transformau în fluturi doi. Nişte hibrizi, jumătate fluture, jumătate larvă. Organismele astea ciudate reuşeau întotdeauna să-i deranjeze pe toţi cei din jur, pe cei din autobuz de exemplu. Călatorii mă rugau insistent să cobor la prima staţie. Din stomacul meu se auzeau zgomote asurzitoare, la fel de puternice şi de deranjante ca cele emise de o Dacie veche cu toba de eşapament spartă.
Ca să nu fac din larve(acum fluturi doi) cele mai urâte creaturi gastrice, vă dezvălui şi marea lor calitate. Larvele erau nişte creaturi incredibil de muzicale, aveau auzul şi vocea la fel de bune ca a unor mari vedete: Robbie Williams, Anthony Kiedis sau Erikah Badu. Observasem la cele care se transformaseră în fluturi doi că aveau un repertoriu bine pus la punct. Corul stomacal interpreta cel mai bine o melodie despre dragostea la adolescenţi a formaţiei R.H.C.P.. Cam atât despre prima categorie de invadatori.
Fluturii erau…coloraţi, arătau ca nişte fluturi obişnuiţi pe care îi vedeam când ieşeam vara la iarbă verde, ca bebeluşi şi copii, cu părinţii sau bunicii iar ca adolescenţi cu prietenii sau cu iubita. Am fost o singura data cu iubita la iarbă verde şi nu a fost tocmai cea mai reuşită ieşire în natură. Am nimerit intr-un loc plin de porci (animale, nu oameni needucaţi), care ne-au pus pe fugă. Bine că fluturii nu guiţă.
Fluturii-masculi erau responsabili de ieşirile nervoase, atunci când îmi potoleam setea cu câteva beri. Se îmbatau şi începeau să vomite nervi.
Fluturii-femele erau nepricepuţi la zbor. Îmi zgâriau tot stomacul, câteodată ajungeau până în gât, dar limba îi trimitea înapoi. Erau ca nişte femei care nu conduc bine (Nu am spus ca femeile nu ştiu să conducă, dar cel puţin când e vorba de şofat sau de pilotat ar trebui să lase bărbaţii la cârmă.) Ca să-i salvez pe fluturi de la premiul de cea mai proastă rasă, locuitoare a stomacului meu, pe perioada adolescenţei, am să divulg şi calitatea lor. Fluturii pictau, de pe aripi lăsau culorile să curgă pe pereţii stomacului, eram ca un şevalet iar stomacul meu, o pânză. Uite aşa ajunsesem eu să am portrete de fete prin mine, ca nişte tatuaje înterioare. Când se strângeau destule lucrări cu acelaşi model, erau trimise la tipărit, organului iubirii.(Zicea cineva că dragostea nu trece prin stomac?)

Poet
ca un război
care ţese
culori
cuvinte
şi sunete
toate pe acelaşi covor
sunt

Fluturii veterani erau cei mai periculoşi dintre chiriaşii universului gastric. Erau destul de rari, locuiau doar în trupurile adolescenţilor sau ale artiştilor. Erau atât de puternici încât chiar şi unul te putea trimite la pat.
Despre ei nu se ştiau prea multe, nu ştiu de unde a apărut al meu. Se presupune că fluturii veterani au fost la un moment dat fluturi doi sau fluturi. Ei se năşteau în organul iubirii, de unde coborau în stomac. Fluturii veterani erau responsabili cu memorarea întâmplărilor legate de persoana iubită. Atunci cand nu eram sigur pe mine, ajungeam chiar să fiu controlat de un asemenea specimen. Daca cineva îţi omoară fluturele sau fluturii veterani simţi, iar un gol imens în stomac, ca şi cum nu ai mai avea stomac. Câteodată se dereglează şi organul iubirii din cauza dispariţiei lor. Ei nu provoacă niciodată stricăciuni minore, sunt ca nişte mine de pămant, unele explodează şi omoară tot în jurul lor iar altele nu se declanşează. Fluturele meu veteran, căci aveam doar unul îmi aminteşte şi în ziua de azi să-i scriu un mesaj de noapte bună, în care să-i spun pentru a nu stiu „flutura” oară ce simt pentru ea.

În final am să vă invit să închideţi ochii şi să urmăriţi spectacolul tuturor fluturilor din lume.

Scenariu: Fluture veteran
Imagine: Fluturi
Sunet: Fluturi doi

24 mai 2009

Anunțuri

2 gânduri despre „Fluturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s