11 Mai

11 MAI

Am hotărât să las mașina în oraș și să beau și eu o bere, că doar era sâmbata, iar duminica nu se plătește parcare. Mai bine 10 lei pe taxi decât o seară în care să fiu singurul care stă pe uscat.

Duminică seara am hotărât să mergem să o luăm. Cum era deja ora 10 jumate, a trebuit să mergem la stația de bus de la McDonalds din Mănăștur(că doar în ăsta cartier stăm). Cred că e unul din locurile din Cluj unde e atmosferă de București, poate chiar de Constanța, de gara din Constanța, mai precis. Lume dubioasă, băjețași cu pasul sigur, pregătiți mereu să îți dea o mostră de talpă pe sub nas și nu numai. Un nene bronzat, venit de la nu știu ce concert ținut pe platoul Sălii Sporturilor ne-a ținut o prelegere despre viață și cum el preferă să nu meargă la nevastă beat și ajunge mereu a 2-a zi acasă, că doar fiind polițist, nu ii e frică să meargă noaptea pe străzi(nu că ne-ar fi interesat). Asta am aflat în schimbul unei țigări și al unui foc, de care ducea lipsă.

Atunci a apărut în stație. (aici urmează indicațiile pentru realizarea portretului robot) Brunetă, păr drept, ochi verzi-închiși, cam 1.70, o bluză gri ușor căzută pe umăr, niște pantaloni de piele, cumva, mov-inchis și niște papuci sau pantofi, șlapi sigur nu avea, n-am vrut să o privesc prea insistent știind că nu e chiar confortabil să te fixeze cineva când ești noaptea prin Mănăstur(Mănășturul, zice Vlad, e un fel de Vatican, eu spun că e ca La țigănci, cumva poate-i chiar planeta Micului Prinț sau vreo poezie perversă de Brumaru, sau niște apocalipsă de A.R.Deleanu. Poate toate ăstea băgate într-un blender -pauză. că tocmai am auzit un țipăt pe geam, de femeie, sperăm că e ok- nepauză. și cam așa… ).

Am așteptat vreo 20 de minute până a venit primul autobuz (în care n-am urcat nici noi, nici ea. Unde să și mergi cu 43P-ul?) și imediat după a venit și 25-ul în care am urcat noi. Nu știam că sunt atat de aglomerate autobuzele de seară.

Am coborât pe Memo, ca să mergem să lăsăm ceva în Unirii, urmând apoi să luăm mașina de pe strada în oglindă. Mergea în fața noastră, apoi am mers noi în fața ei și tot așa… până ne-am oprit pe Eroilor să lăsăm…ce aveam de lăsat, tot mi se părea dubios să-o intreb de sănătate și de telefon, noi fiind doi, iar ea fiind singură.

Am luat mașina și cum am ajuns în Avram Iancu, am văzut-o, ne-am zâmbit, dar n-am putut opri mașina. Și ne-am întors în Mănăștur.

Cam așa, cam atât. Acum…aș vrea să ies cu ea la o cafea, doar că nu prea știu cine e, dar din privire, părea să fie o companie plăcută. Cine știe…cine-o știe?

Anunțuri

2 gânduri despre „11 Mai

  1. iar tu din poveste pari un pic disperat, iar orice fata care are cu cine sa se f**a n-ar ramane impresionata de povestea asta semi ieftina.

  2. ma bucură gândurile tale, tot ce îți doresc e să ai mereu pe cineva care să te f**ă și să nu cunoști pe nimeni altcineva. vreodată. că oamenii nu se pot cunoaște, se pot doar f**e, mare dreptate ai. oricum, îmi place să văd că după femeia cu barbă de pe tv, a apărut și femeia cu coaie, aci pe blog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s