D(iferenta)

Penarul ei va fi intotdeauna mai frumos decat al meu. Penarul ei e crem-maroniu-caffe-latte-niu. Si are un leu legat de cheita fermoarului. Penarul ei are sigur un nume: Mumu sau Bubu sau Gugu. Penarul meu e negru, nici macar nu e penar. Singurele mele accesorii, un pix cu mine de 0.5, o cutie de mine de 0,7(inutil combo) si un pix normal cu pasta albastra isi petrec noaptea in husa de microfon pe care o folosesc pe post de penar(ce sa-i fac, e de capatat) Penarul eu e dodolot, e plin de tot felul de pixuri, de creioane, de stilouri. Are pana si un breloc turcoaz in el…si pot sa pun pariu ca toate sunt utilizabile, pixurile, creioanele, zic.
Eu pana anul asta nici macar n-am avut penar(de prin a 4-a am renuntat la idee). Doar un pix purtam la mine.

Sa ne bucuram de lucruri simple
De hartii, de timbre
Si de pete de cerneala
-iau forma dorurilor noastre

1

Poate ca ar trebui sa deschidem mai bine ochii spre frumos.

I

Inceput stangaci…
Palma ta stransa-n pumnul meu desfacut si cald.
Nu cad azi…
decat fulgi topiti
de zambete straine,
pe marginile canilor de chai
(l-am cumparat atunci
cand afara nu eram decat noi,
iubiti pe dinauntru,
goi in exterior)
si scortisoara.
Ard c-o lumanare
Distantele enorme

Un vis

Am trecut prin membrana slinoasa si am cazut.M-am trezit in lumea doi. Plecasem descult spre scoala. Imi era scarba de asflat, de flegmele intinse pe el, acolo scuipasera tiganii care vindeau flori la taraba, am trecut prin fata magazinului si usa s-a deschis. Un copil negricios era intins pe calorifer. Nu-mi simteam talpile lipite de trotuar, dar le vedeam, si imi era de ajuns. Ma gandeam sa ma intorc acasa, simteam lipsa incaltarilor. Trebuia sa traversez iar strada. Ma ingrozea gandul sa urc cinci etaje, scarile sunt intotdeauna reci iar linoleumul liftului e jegos, infect. Femeia de servici nu face decat sa mute particulele de cacat dintr-un loc in altul. As ajunge in casa, cum sa pun piciorul plin de scuipati si cacati pe covorul din hol? Si daca as vrea sa ma urc in pat? Stateam pe loc. Copilul de pe calorifer a venit la mine si m-a prins de pantaloni. Am simtit cum vreo sase boli noi imi incercau sistemul imunitar. Doi pureci se imperecheau in buzunarul meu. Si alti doi paduchi isi faceau treaba in capul meu. Am inceput sa plang. Ma zbateam.
Si nimeni nu ma ajuta, trecatorii se fereau de mine, cui ii plac oamenii desculti?

Fluturi.

Each time we have a quarrel
It almost breaks my heart
‘Cause I am so afraid
That we will have to part
Each night I ask the stars up above
Why must I be a teenager in love?
Teenager in Love- Red Hot Chili Peppers

Aveam nişte emoţii de parcă aş fi avut stomacul plin de zburători, de la intrare, până la ieşire, fără niciun fel de restricţie de viteză. Îi simţeam pe cei câţiva neatenţi care se izbeau de pereţi, cei mai mulţi obişnuiau, însă doar să perturbe pacea şi liniştea universului gastric. Erau ca ciobanii aceia care aruncă gunoaie pe şosea, în timpul mersului, de pe geam. Nenorociţii!
Se împărţeau în mai multe categorii. Unii erau larve, alţii fluturi, dar cei mai enervanţi erau fluturii-veteran, cei care aveau destul de multe zboruri la activ, încât sa fie capetele răutaţilor. Participaseră la tot felul de tipuri de luptă. În cazul meu era vorba de un blitzkrieg.
Larvele mi se târau prin tot stomacul, până li se topea scutul împotriva sucului gastric, apoi se zvârcoleau pe fundul stomacului, ca nişte râme pe care le tai în mai multe bucăţi. Cele care reuşeau să iasă la suprafaţa bălţii acide se transformau în fluturi doi. Nişte hibrizi, jumătate fluture, jumătate larvă. Organismele astea ciudate reuşeau întotdeauna să-i deranjeze pe toţi cei din jur, pe cei din autobuz de exemplu. Călatorii mă rugau insistent să cobor la prima staţie. Din stomacul meu se auzeau zgomote asurzitoare, la fel de puternice şi de deranjante ca cele emise de o Dacie veche cu toba de eşapament spartă.
Ca să nu fac din larve(acum fluturi doi) cele mai urâte creaturi gastrice, vă dezvălui şi marea lor calitate. Larvele erau nişte creaturi incredibil de muzicale, aveau auzul şi vocea la fel de bune ca a unor mari vedete: Robbie Williams, Anthony Kiedis sau Erikah Badu. Observasem la cele care se transformaseră în fluturi doi că aveau un repertoriu bine pus la punct. Corul stomacal interpreta cel mai bine o melodie despre dragostea la adolescenţi a formaţiei R.H.C.P.. Cam atât despre prima categorie de invadatori.
Fluturii erau…coloraţi, arătau ca nişte fluturi obişnuiţi pe care îi vedeam când ieşeam vara la iarbă verde, ca bebeluşi şi copii, cu părinţii sau bunicii iar ca adolescenţi cu prietenii sau cu iubita. Am fost o singura data cu iubita la iarbă verde şi nu a fost tocmai cea mai reuşită ieşire în natură. Am nimerit intr-un loc plin de porci (animale, nu oameni needucaţi), care ne-au pus pe fugă. Bine că fluturii nu guiţă.
Fluturii-masculi erau responsabili de ieşirile nervoase, atunci când îmi potoleam setea cu câteva beri. Se îmbatau şi începeau să vomite nervi.
Fluturii-femele erau nepricepuţi la zbor. Îmi zgâriau tot stomacul, câteodată ajungeau până în gât, dar limba îi trimitea înapoi. Erau ca nişte femei care nu conduc bine (Nu am spus ca femeile nu ştiu să conducă, dar cel puţin când e vorba de şofat sau de pilotat ar trebui să lase bărbaţii la cârmă.) Ca să-i salvez pe fluturi de la premiul de cea mai proastă rasă, locuitoare a stomacului meu, pe perioada adolescenţei, am să divulg şi calitatea lor. Fluturii pictau, de pe aripi lăsau culorile să curgă pe pereţii stomacului, eram ca un şevalet iar stomacul meu, o pânză. Uite aşa ajunsesem eu să am portrete de fete prin mine, ca nişte tatuaje înterioare. Când se strângeau destule lucrări cu acelaşi model, erau trimise la tipărit, organului iubirii.(Zicea cineva că dragostea nu trece prin stomac?)

Poet
ca un război
care ţese
culori
cuvinte
şi sunete
toate pe acelaşi covor
sunt

Fluturii veterani erau cei mai periculoşi dintre chiriaşii universului gastric. Erau destul de rari, locuiau doar în trupurile adolescenţilor sau ale artiştilor. Erau atât de puternici încât chiar şi unul te putea trimite la pat.
Despre ei nu se ştiau prea multe, nu ştiu de unde a apărut al meu. Se presupune că fluturii veterani au fost la un moment dat fluturi doi sau fluturi. Ei se năşteau în organul iubirii, de unde coborau în stomac. Fluturii veterani erau responsabili cu memorarea întâmplărilor legate de persoana iubită. Atunci cand nu eram sigur pe mine, ajungeam chiar să fiu controlat de un asemenea specimen. Daca cineva îţi omoară fluturele sau fluturii veterani simţi, iar un gol imens în stomac, ca şi cum nu ai mai avea stomac. Câteodată se dereglează şi organul iubirii din cauza dispariţiei lor. Ei nu provoacă niciodată stricăciuni minore, sunt ca nişte mine de pămant, unele explodează şi omoară tot în jurul lor iar altele nu se declanşează. Fluturele meu veteran, căci aveam doar unul îmi aminteşte şi în ziua de azi să-i scriu un mesaj de noapte bună, în care să-i spun pentru a nu stiu „flutura” oară ce simt pentru ea.

În final am să vă invit să închideţi ochii şi să urmăriţi spectacolul tuturor fluturilor din lume.

Scenariu: Fluture veteran
Imagine: Fluturi
Sunet: Fluturi doi

24 mai 2009

Închis

Sniţele dansând
Vals vienez

În spatele a două căni
Doua pahare şi…
Încă două pahare
De vin
Devin o scânteie
“FUNK”
Un fel de stea

Între două corpuri terestre
Unul mai aproape
Doi mai aproape

Ce frumos e să vezi luna din pat cum…
Se topeşte lumânarea şi miroase a vanilie

Un fel de…
Eskapismus în… Oktarin

Aşa-i modelul

Libertatea

Atinsa prin naufragiul in propriul trup

scurt.politic

romanii traiesc bine
culmea, a trai bine
inseamna, se pare
a nu fi in coma
5 ani de trai
cum era sloganul ala?…
dormi linistit cand pdl are grija de tine!

Ich bin ein Charakter

Hallo… was soll ich sagen?
Ich heiße Grobfort van der Stadt mat Kruhnen,
Hab kein Alter und auch keinen Geburtsort
Mein Wohnort ist dein Wohnort.
Dein Wohnort ist mein Wohnort.
Ich bin überall, bin aber nirgendwo,
Ich liebe die Freiheit und hasse Ihn.
Seit 5 Jahren habe ich mich mit nichts
außer dem Fleisch des Diktators ernährt
Trinken? Ich mag nur Blut,
Blut des Führers…heißes Blut.
Wie jeder gewöhnliche Mensch,
Habe ich mit dem Hinterteil begonnen
Hass!
Das hat so gut geschmeckt.
Aus Ihm ist nur die Silhouette übrig geblieben.
Wenn Er sein Volk anspricht
Soll das Volk wissen, dass Er eigentlich nicht existiert.
Nur Seine Erinnerung steht oben im ersten Stock, am Balkon und schreit euch an, Leute!
Ich werde Ihn bald ganz auffressen
Er entkommt mir sicher nicht!
Nach dem letzen Stück
wurde
Das Hologramm endlich abgeschaltet
„Der Herr segne dich und behüte dich”(Numeri 6,24)

Die italics-geschriebenen Wörter betreffen nicht Gott, sondern den Führer