Întâi a fost atingerea…era sexy, nu ea, parfumul ei, ea era îmbrăcată până în vârful capului deci nu avea cum să fie sexy. Ne-am apropiat frunţile, ni le-am lipit, a trebuit să fac un efort, e mai scundă decât mine, mă durea spatele.
„Sărută-mă odată” îmi spuneam în gând. Îmi luasem şi guma de căpşuni, să nu-mi mai pută gura, guma de mentă nu acoperă mirosul de usturoi. Ea avea guma de menta, îi puţea gura doar a gură…stătută. Abia că o vedeam în întuneric. Mă gândeam să-i pun mâna pe fund. Am cuprins-o însă de mijloc, urma să-mi cobor mâinile. Dacă ar fi zis ceva, i-aş fi spus că nu mi-am dat seama. Nu mi-aş fi cerut scuze. Nu aş fi avut de ce.
Parca vroia să zâmbească, i-am citit asta în ochi, a fost însă prea orgolioasa ca să o facă.
De ce să-mi arate că mă place?
Dacă eu nu merit un zâmbet, atunci ea nu merită nimic.
„Nu vreau să mă vând, aş fi un produs prea bun” Martin Page – „O perfectă zi perfectă”
Şi am plecat.
Varianta ei